Ani la rândul am colecționat cercei. Multe perechi nici nu le-am purtat, dar cui îi pasă? Dacă mi-au plăcut (deși unii erau urâți sau asa mi se pare acum), i-am cumpărat. Așa se face că mulți ani prețioșii mei cercei au stat toți tolăniți într-o cutie frumoasă din lemn, cu un interior și mai frumos de-un albastru superb.

În vizită la una din colegele mele din facultă, care stă la cămin, s-a produs descoperirea. Nu mai văzusem niciodată atâția cercei - și frumoși, și aranjați foarte ordonat (cred că am greșit cuvântul ăsta, acum când l-am scris, de cel puțin 5 ori :D). Cum spuneam, mi-a plăcut ce am văzut și am preluat exemplul cel bun.

Acum că v-am zis povestea, să vă spun și în ce constă toată treaba. Dacă printre voi se află și persoane care consideră că SPAȚIUL este foarte important și nu trebuie irosit, înseamnă că cel mai probabil aveți și voi cerceii la grămadă. Prima dată, scoatem cerceii din grămadă, îi aranjăm pe perechi și aruncăm ce nu ne mai place. Pe urmă se ia una bucată ... cum sa-i spun? rogojina din lemn? :D ... pe care se agață toți, toți cerceii, așa cum ne place nouă și lanțuri, coliere mai subțiri, ce mai găsim de agățat. Trebuie să avem și un spațiu unde să amplasăm toată opera. Eu mi-am amenajat un ”spațiu al cerceilor” într-un dulăpior cu vitrină, unde mi-am pus și ochelarii de soare (ăia care nu-i port, dar totuși am vreo 5-6 perechi). 

Și acum poze cu opera

Ta-daaaaaaaaaa

ăștia mi-s cei mai dragi

mi-am agățat și-o agrafă dacă am putut

mândra treabă.

Și așa m-am lăsat eu inspirată în a-mi ordona cerceii, folosind un accesoriu, dacă-i pot zice așa, de bucătărie.

Aștept cu mare interes idei și din partea voastră. Eu mai am una în cap, dar până n-o pun în aplicare nu zic nimic.

K.

Ani la rândul am colecționat cercei. Multe perechi nici nu le-am purtat, dar cui îi pasă? Dacă mi-au plăcut (deși unii erau urâți sau asa mi se pare acum), i-am cumpărat. Așa se face că mulți ani prețioșii mei cercei au stat toți tolăniți într-o cutie frumoasă din lemn, cu un interior și mai frumos de-un albastru superb.

În vizită la una din colegele mele din facultă, care stă la cămin, s-a produs descoperirea. Nu mai văzusem niciodată atâția cercei - și frumoși, și aranjați foarte ordonat (cred că am greșit cuvântul ăsta, acum când l-am scris, de cel puțin 5 ori :D). Cum spuneam, mi-a plăcut ce am văzut și am preluat exemplul cel bun.

Acum că v-am zis povestea, să vă spun și în ce constă toată treaba. Dacă printre voi se află și persoane care consideră că SPAȚIUL este foarte important și nu trebuie irosit, înseamnă că cel mai probabil aveți și voi cerceii la grămadă. Prima dată, scoatem cerceii din grămadă, îi aranjăm pe perechi și aruncăm ce nu ne mai place. Pe urmă se ia una bucată ... cum sa-i spun? rogojina din lemn? :D ... pe care se agață toți, toți cerceii, așa cum ne place nouă și lanțuri, coliere mai subțiri, ce mai găsim de agățat. Trebuie să avem și un spațiu unde să amplasăm toată opera. Eu mi-am amenajat un ”spațiu al cerceilor” într-un dulăpior cu vitrină, unde mi-am pus și ochelarii de soare (ăia care nu-i port, dar totuși am vreo 5-6 perechi). 

Și acum poze cu opera

Ta-daaaaaaaaaa

ăștia mi-s cei mai dragi

mi-am agățat și-o agrafă dacă am putut

mândra treabă.

Și așa m-am lăsat eu inspirată în a-mi ordona cerceii, folosind un accesoriu, dacă-i pot zice așa, de bucătărie.

Aștept cu mare interes idei și din partea voastră. Eu mai am una în cap, dar până n-o pun în aplicare nu zic nimic.

K.

Oficial, m-am intors. Neoficial, m-am tot intors de cateva ori pe jumatate pana s-o fac pe bune :D Asadar, acest blog va avea in mod cert un viitor. Avand in vedere ca am avut suficient timp de gandire, am mai decis sa fac vreo-doua trei modificari. Una e asta: o sa fie un blog cu de toate. Ma refer aici la partea in care blogul meu era, pana acum, unul centrat pe beauty/make-up; gata cu asta, blogul meu se mareste :) O sa scriu despre tot ce-mi trece prin cap, pentru ca-mi trec multe. Ca tot am mentionat despre partea de make-up, va las mai jos un machiaj pe care l-am purtat ... ei bine, zilnic, in ultimele luni de disparitie. Am schimbat doar rujul, ocazional.

Ce-am mai facut in ultimele luni? Am scapat de roscat. Nu v-am povestit despre experienta mea cu vopseaua de par Advance Techniques de la Avon, una foarte interesanta. Daca doriti informatii, imi puteti spune. Spuneam ca am scapat de roscat, acum sunt satena, insa nu in totalitate pentru ca mai am usoare reflexe de roscat. 

Am devenit foarte interesata de fotografie, ca privitor dar si ca persoana care face poza. Nu am eu asa viziune ca fotografii profesionisti, sunt doar pasionata. Cred ca fotografia este o arta profunda, capabila sa surprinda vise, deznadejdi, momente de implinire sau de moarte. Imi linisteste spiritul. Dintre pozele facute de mine, acestea imi plac cel mai mult: 

Am continuat sa iubesc poezia lui Păunescu, sub orice forma ...

si am incercat sa vad partea plina a paharului in toate. Cred ca e bine.

Acestea fiind zise, vreau sa le multumesc fetelor care mi-au scris in toata perioada asta de inactivitate, au avut o mare contributie la revenirea mea astazi. Vreau sa va si rog pe voi, cele care ma cititi, sa-mi scrieti orice. Chiar orice. Aveti o pagina de contact sub titlul blogului, unde imi puteti scrie.


V-am pupat!
K.

Oficial, m-am intors. Neoficial, m-am tot intors de cateva ori pe jumatate pana s-o fac pe bune :D Asadar, acest blog va avea in mod cert un viitor. Avand in vedere ca am avut suficient timp de gandire, am mai decis sa fac vreo-doua trei modificari. Una e asta: o sa fie un blog cu de toate. Ma refer aici la partea in care blogul meu era, pana acum, unul centrat pe beauty/make-up; gata cu asta, blogul meu se mareste :) O sa scriu despre tot ce-mi trece prin cap, pentru ca-mi trec multe. Ca tot am mentionat despre partea de make-up, va las mai jos un machiaj pe care l-am purtat ... ei bine, zilnic, in ultimele luni de disparitie. Am schimbat doar rujul, ocazional.

Ce-am mai facut in ultimele luni? Am scapat de roscat. Nu v-am povestit despre experienta mea cu vopseaua de par Advance Techniques de la Avon, una foarte interesanta. Daca doriti informatii, imi puteti spune. Spuneam ca am scapat de roscat, acum sunt satena, insa nu in totalitate pentru ca mai am usoare reflexe de roscat. 

Am devenit foarte interesata de fotografie, ca privitor dar si ca persoana care face poza. Nu am eu asa viziune ca fotografii profesionisti, sunt doar pasionata. Cred ca fotografia este o arta profunda, capabila sa surprinda vise, deznadejdi, momente de implinire sau de moarte. Imi linisteste spiritul. Dintre pozele facute de mine, acestea imi plac cel mai mult: 

Am continuat sa iubesc poezia lui Păunescu, sub orice forma ...

si am incercat sa vad partea plina a paharului in toate. Cred ca e bine.

Acestea fiind zise, vreau sa le multumesc fetelor care mi-au scris in toata perioada asta de inactivitate, au avut o mare contributie la revenirea mea astazi. Vreau sa va si rog pe voi, cele care ma cititi, sa-mi scrieti orice. Chiar orice. Aveti o pagina de contact sub titlul blogului, unde imi puteti scrie.


V-am pupat!
K.

Lăsând la o parte pauza pe care am decis s-o iau în ceea ce privește blogul, vreau să vă urez un sincer LA MULȚI ANI. Anul care tocmai se va încheia a fost unul pe cât de turbulent, pe atât de interesant și plin de învățături. Sper ca anul viitor să ne găsească pe toți mai înțelepți, mai plini de iubire și compasiune si, de ce nu, mai buni și asta nu doar ”De Crăciun, fii mai bun” :)

 

     Așadar, la mulți ani vouă, celor care mă citiți, la mulți ani și vouă, celor care nu mă agreați și la mulți ani întregii blogosfere românești. Vă doresc pace, prosperitate, multă răbdare și forța de a trece cu bine peste orice obstacol. Că doar de-aia e obstacol, ca să vedem dacă putem trece peste el :)

     În speranța unui nou an mai bun, vă trimit numai gânduri bune de aici, din frigurosul Cluj.